RSS

SFANTA TREIME

13305029_1374681825877113_929410858523165381_o
Un om ce calatorea in tovarasia unui preot, l-a intrebat asa: Parinte, nu inteleg cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Trei Persoane, unite, nedespartite, dar, fara a se amesteca una cu cealalta, adica, UNUL IN FIINTA, INTREIT IN PERSOANE. Bucuria mea, i-a raspuns preotul, sunt si lucruri mai presus de mintea noastra, insa, pentru a intelege, sa privim de exemplu soarele. Sa zicem ca DISCUL este Tatal, LUMINA care ne vine de la soare este Fiul, IISUS HRISTOS, ce a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi CALDURA, sa zicem este DUHUL SFANT, care cu dragostea Sa, ne incalzeste mereu sufletele inghetate de rautate si ne curateste pe noi de toata intinaciunea. Vezi tu bucuria mea, discul soarelui, lumina si caldura lui, nu sunt unul si acelasi lucru si cu toate acestea cele trei raman diferite cand vorbim despre fiecare. La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt unul si acelasi Dumnezeu, caruia noi credinciosii ne inchinam. Omul ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea Sa infinita. Dar omul este doar o creatura si intelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Lui Dumnezeu, insa oamenii mandrii pacatuiesc indraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate mai devreme sau mai tarziu le sunt accesibile. Omul credincios stie insa ca nu mintea, nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.
Bucuria mea sa tii minte ca: CINE NU CREDE IN SFANTA TREIME, NU CREDE IN NIMIC!
Preot Ioan 🛎.

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Februarie 2018 în ORTODOXIE , POEZII

 

SOIMII

13528698_1197792290251175_2956538454932964795_n
Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
– Cum ai facut? si-a intrebat supusul
– A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura

https://pildepentrutoti.blogspot.ro/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Februarie 2018 în ORTODOXIE , POEZII

 

RETETA DUHOVNICEASCĂ..

 

16jo32h
• VREI, LINISTE IN SUFLETUL TĂU?
Atunci, să nu-ti doresti nimic din cele trecătoare. Cel mai bogat om din lume, este acela care se multumeste cu putin, fiindcă putinul nu se termină niciodată. Si apoi dacă ai avea toate bogătiile lumii, unde le-ai pune? N-ai auzit că nu poti avea totul?
• VREI, PACE IN SUFLETUL TĂU?
Atunci, pe cat iti stă in putere, caută pacea cu cei din jurul tău, pacea cu tine insuti si pacea cu Dumnezeu (Iisus Hristos este Impăratul Păcii).
• VREI, ODIHNĂ SUFLETULUI TĂU?
Atunci, fii crestin ortodox „fierbinte” si cere de la Dumnezeu: BLANDETE si SMERENIE si vei afla odihnă sufletului tău.
• VREI, ECHILIBRU IN SUFLETUL TAU?
Atunci, să nu uiti că Dumnezeu fără om rămane tot Dumnezeu, dar omul fără Dumnezeu este NIMIC. Asadar, TOATA VIATA TA, LUI HRISTOS SA O DAI, prin Post, Rugăciune, Spovedanie, Impărtăsanie Mers la Sfanta Liturghie si Fapte bune.
• VREI SĂ FII TARE? Atunci, pune-ti intotdeauna nădejdea in Dumnezeu (NIHIL SINE DEO = NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU) si in tot ce realizezi să spui: CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU am realizat, am implinit, am obtinut…
• VREI SĂ FII FERICIT?
Atunci, citeste din Biblie capitolul FERICIRILE (Matei 5: 1-12). Bucură-i pe altii si bucurie mare se va sălăslui in sufletul tău. Fii milostiv, fiindcă, MAI FERICIT ESTE A DA, decat a lua.
• VREI SA FII IUBIT?
Atunci, iubeste tu pe Dumnezeu, pe aproapele tău, pe vrăjmasii tăi si nu astepta să fii iubit. Dumnezeu te va intreba doar dacă TU I-AI IUBIT PE TOTI si nu dacă te-au iubit celalti pe tine.

Preot Ioan.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Februarie 2018 în ORTODOXIE , POEZII

 

O gură şi două urechi

147APPLE5

Un copil se duse în vacanţă la bunici, la ţară. Băiatul era la vârsta întrebărilor care încep cu de ce?„. Pentru tot ce vedea în ograda bunicilor cerea o explicaţie: „De ce câinele latră când intră cineva pe poartă, de ce găinile cotcodăcesc când se ouă, de ce bunica taie mămăliga cu aţa…” şi întrebările veneau una după alta.

Bunicii erau tare bucuroşi că au un nepot aşa de isteţ.

Într-o dimineaţă, după ce se spălă pe faţă, copilul se uită în oglindă şi îşi întrebă bunica:

– Mamaie, de ce avem două urechi şi o singură gură?

Femeia îi răspunse într-o doară:

– Pentru că aşa ne-a făcut Dumnezeu!

– Păi de ce ne-a făcut aşa? veni repede întrebarea.

– Nu ştiu, se dădu bunica bătută. Du-te şi întreabă-l pe tataia.

Bătrânul îşi luă nepotul pe genunchi şi-i zise:

– Avem două urechi şi o singură gură, ca să ascultăm mai mult şi să vorbim mai puţin.

Copilului i-a plăcut se pare răspunsul, pentru că n-a mai pus nicio întrebare după aceea.

 

Oare toţi oamenii au două urechi şi o singură gură? Se pare că nu, judecând după comportare, căci cei mai mulţi nu aud nimic, când li se vorbeşte despre mântuirea sufletului, în schimb sunt aşa de vorbăreţi acolo unde se spun bancuri, glume proaste şi tot felul de vorbe deşarte, uitând că pentru orice cuvânt deşert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii” (Matei 12,36).

PRELUARE DIN POPAS DUHOVNICESC

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Ianuarie 2018 în ORTODOXIE , POEZII

 

„De ce zâmbesti, dacă esti sărac lipit?” .

543837_10200545172857721_949028908_n

Intr-o zi, un om bogat trecea pe strada cand, dintr-o data a vazut un batranel sarac, care statea pe treptele unei cladiri. Hainele ii erau murdare, incaltari nu avea in picioare, insa pe fata lui era un zambet incredibil…

A vrut sa il intrebe ceva, insa s-a razgandit si a mers mai departe. A doua zi, omul bogat l-a vazut din nou pe omul sarac… acesta era la fel de senin si pe fata lui se asternea un zambet fericit… Omul bogat nu reusea sa inteleaga motivul pentru care acest om, care nu avea nimic, este fericit… Asa ca a mers la el si l-a intrebat?:

„Cum poti sa zambesti cand esti asa? Pari foarte fericit.”

Batranelul sarac: „Chiar sunt, om bun.”

Omul bogat: „Si de ce esti fericit? Ai bani?”

Batranelul sarac: „Nu am nimic, om bun. Poate in timpul zilei primesc putina mancare de la trecatori.”

Omul bogat: „Ai casa? Ai familie?”

Batranelul sarac: „Nu am nici casa si nici familie. Sunt liber ca pasarea cerului.”

Omul bogat: „Atunci sigur esti complet sanatos.”

Batranelul sarac: „Nici vorba, om bun. Frigul noptii nu imi poate aduce sanatate… si aproape toti dintii mi-au cazut.”

Omul bogat: „Atunci nu inteleg… de ce esti fericit? Poate ca reteta fericirii este utila si pentru mine. Eu am totul, dar sunt nefericit.”

Batranelul sarac: „Dumnezeu nu ofera niciodata unei persoane mai multe provocari decat poate duce. Eu accept ceea ce sunt, unde sunt si ce se intampla cu viata mea. Sunt recunoscator pentru ca traiesc si, daca este necesar, infrunt fiecare problema cu rezistenta, rabdare si zambete. Inteleg ca Dumnezeu vrea sa ma puna la incercare. Nu am nimic, dar sunt fericit pentru ca viata nu este despre a avea ceva. Viata inseamna sa te trezesti dimineata si sa mergi mai departe orice ar fi.”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 4 Decembrie 2017 în ORTODOXIE , POEZII

 

Povestea picăturii de iubire

21_nunta_reutersA fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:

– Care este lucrul ce ma separa de adevar ?

Maestrul îi spuse:

– Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.

Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlaunarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

“Prin puterea cu care am fost investita” spuse picatura din Ocean, “prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:

“Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:

“Daca as putea cuprinde” gândi o picatura ” fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul.”

Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:

– A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:

“Tu si cu mine, noi suntem una.” Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.

Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

“Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”

“Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” întreba discipolul.

Maestrul râse din toata inima:

“O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 4 Decembrie 2017 în ORTODOXIE , POEZII

 

Spovedania

16649538_1417008374996231_4256417547745340901_n

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

– Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?

– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:

– Vezi acest vlăstar, ştii ce este?

– Da, părinte, un puiet de brad.

– Smulge-l!

Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.

– Acum, scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a mai spus:

– Smulge-l acum pe acela.

– Dar e destul de mare, nu pot singur.

– Du-te şi mai cheamă pe cineva.

Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.

– Acum scoateţi bradul falnic de acolo.

– Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi şi o sută de oameni.
– Acum vezi, fiule ? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare importanţă, dar, cu timpul, ea prinde rădăcini, creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai târziu, însă, vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în suflet şi în viaţă, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.

“Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră, dacă în noi rămân rădăcinile care vor creşte din nou”.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Noiembrie 2017 în ORTODOXIE , POEZII

 
 
Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

Mika Blog

" Viaţa este arta de a desena fără radieră " John Gardner

PILDE CRESTIN ORTODOXE

babylenuta. WordPress.com site

PELERIN ORTODOX

"ORTHODOX PILGRIM Προσκυνητής ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ PÈLERIN ORTHODOXE PELLEGRINO ORTODOSSO "

Un blog cu atitudine

Atitudine nu inseamna neaparat blog. Blog inseamna atitudine.

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica

Calea de mijloc

Ortodoxie fără ideologie

Lacrimaroua

... e lumea mea si , te invit in ea ...

Mika Blog

" Viaţa este arta de a desena fără radieră " John Gardner

PILDE CRESTIN ORTODOXE

babylenuta. WordPress.com site

PELERIN ORTODOX

"ORTHODOX PILGRIM Προσκυνητής ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ PÈLERIN ORTHODOXE PELLEGRINO ORTODOSSO "

Un blog cu atitudine

Atitudine nu inseamna neaparat blog. Blog inseamna atitudine.

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica

Calea de mijloc

Ortodoxie fără ideologie