Stiuletii de porumb

Era într-o seară de iarnă. Ca de obicei, după ce şi-a terminat pravila, părintele Cleopa a plecat de la chilie în sala alăturată, unde primea pe toţi cei care doreau să-l vadă, să-l asculte predicând şi sfătuind. La sfârşitul discuţiilor unii doreau o binecuvântare, alţii să lase un pomelnic, alţii să-i ceară un sfat în problemele lor personale. Dar un gest al unei bătrâne de peste 80 de ani l-a impresionat atât de mult pe părintele, încât de multe ori îl amintea la toţi cei de faţă. Această femeie era foarte săracă, dar milostivă, şi neavând ce să aducă la mănăstire a adus doi ştiuleţi de porumb şi i-a spus părintelui Cleopa:

– Părinte, sunt săracă şi nu am avut ce să vă aduc. Da’ v-am adus doi ştiuleţi de porumb. Poate aveţi ceva găini şi o să-l daţi lor. »

– Lasă, mamă, aceşti doi păpuşoi fac înaintea lui Dumnezeu mai mult decât milioane de lei! Ai văzut în Evanghelie ce spune de cei doi bani ai văduvei!

Când a venit la masă părintele Cleopa ne-a spus: Vedeţi, pentru aceştia ne ţine pe noi Dumnezeu. Oameni simpli, da’ curaţi! Oricât ar fi de sărac, vrea să aducă ceva din căsuţa lui la mănăstire.

(În memoria Părintelui Cleopa, Mâncav-ar Raiul, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Multiprint, Iaşi, 2002, p. 138)